top of page

Cum ajungi un om excepțional

Despre cartea ”Exceptionalii” de Malcolm Gladwell

Gasiti cartea la reducere aici.



Am cunoscut cativa oameni de succes. Eu i-am cautat, pe mai multe continente chiar. Voiam sa vad cum arata viata unui om exceptional. Pe unii i-am intrebat direct cum au reusit. Le-am aflat in amanunt povestile de viata. Pe altii doar i-am analizat de departe. Poate ma insel, dar nu m-am putut raporta niciodata 100% la vreunul dintre ei. Astfel, ei nu imi pot fi ”modele de viata”. In acest fel, as pune o presiune inutila pe mine. In schimb, pot lua de la fiecare cate ceva si uneori invat doar citindu-le cartile. Dar nu pot fi niciodata exact-ca-ei.

Eu nu m-am nascut in Silicon Valley. Eu nu am avut calculator decat foarte tarziu, in scoala. Si nici nu am crescut intr-o familie care sa ma incurajeze sa fiu antreprenor. Antreprenorii erau niste ”bijnitari”. ”Termina cu prostiile, Andrei, si pune burta pe carte” imi spunea mama mereu.

Ce am ales sa fac mai tarziu, a depins intr-adevar de mine, dar baza mea a fost diferita.

Eu a trebuit sa ma intretin. Nu am crescut cu riscul in sange. Mi-a fost teama sa gresesc. O greseala m-ar fi costat chiria si as fi riscat sa dorm pe strazi. Am acceptat joburi cu care nu ma regaseam. Nu stiam ca pot sa visez la mai mult. Mult timp nu am vazut in jurul meu oameni care sa viseze.


Prin ”Exceptionalii”, am gasit raspunsuri la multe ”de ce”-uri pe care le aveam. Citind-o, m-am simtit pur si simplu, normal.

Malcolm Gladwell scrie aici despre exceptionali. Ii defineste ca fiind oameni din afara obisnuitului. Si detaliaza despre cum au ajuns ei sa aiba acest statut.

Si ce sta la baza? Uneori sunt radacinile biologice, culturale, dar la fel de bine pot fi chestiuni de noroc. Unii oameni sunt pur si simplu norocosi.

De ce sunt unii oameni de succes si altii nu?

- este intrebarea la care vrea sa raspunda Gladwell.


De fiecare data cand te uiti la o echipa de hocheisti canadieni dintre cei mai buni, poti presupune din start ca 40 % dintre ei sunt nascuti intre ianuarie si martie, 30 % intre aprilie si iunie, 20% intre iulie si septembrie si 10% intre octombrie si decembrie.

In Canada, data limita pentru a stabili categoriile de varsta este 1 ianuarie. Astfel ca, un baiat este eligibil pentru o anumita categorie daca a implinit aceasta varsta pe 2 ianuarie. In aceeasi categorie va intra si unul care implineste varsta ceruta in luna decembrie. Dar primul va avea un avantaj major, mai ales daca luam in calcul schimbarile si maturizarea fizica de la pubertate.

Amandoi intra in aceeasi categorie, dar ”printisorul” este cel puternic fizic. El va beneficia de cele mai bune antrenamente, de coechipierii valorosi si va juca mult mai multe meciuri decat ”rezervele” mai mici cu cateva luni ca varsta si mai putin dezvoltate fizic.

Acelasi lucru este valabil si in cazul elevilor care incep scoala in septembrie. Unii dintre ei vor implini varsta de 7 ani in decembrie, altii au implinit deja in primele luni din an. Testele facute pe elevi arata ca cei mai mari cu cateva luni vor avea rezultate mai bune fata de colegii lor de clasa. Vor intra direct in categoria premiantilor, adultii din jur le vor spune ca sunt cei mai buni si vor creste in acest mediu al incurajarilor. Ei se vor dezvolta diferit si vor fi privilegiati datorita avantajului pe care l-au avut deja: au furat startul dezvoltarii cognitive.


Preferata mea din carte este Regula celor 10.000 de ore. Se leaga de o idee in care am ajuns sa cred cu toata fiinta mea:

”Cu cat muncesc mai mult, cu atat mai norocos ma simt”

Sunt multe studii la baza care au creat aceasta regula:

”Este nevoie de 10.000 de ore de exercitiu pentru a atinge nivelul de maiestrie asociat cu calitatea de expert de talie mondiala - in orice domeniu”

- este ceea ce declara neurologul Daniel Levitin si citatul este preluat direct din carte.

Intr-adevar, dupa aceste ore, unii sunt mai buni decat altii. Dar cert este ca nimeni nu ajunge la maiestrie fara sa dedice acest timp unei activitati.

Despre Mozart se stie ca a inceput sa cante la varsta de 6 ani. Criticii afirma insa ca lucrarile lui din copilarie nu sunt dintre cele mai reusite. Mai mult, se presupune ca acestea au fost scrise de tatal sau si imbunatatite ulterior de el. Geniul lui Mozart (de necontestat!) si-a facut aparitia mai tarziu, dupa varsta de 21 de ani, cand avusese suficient timp sa practice acele 10.000 de ore ca regula generala.

Daca legam cele doua idei, concluzia este clara: Ajungi la succes prin munca, dar trebuie sa ai si cadrul potrivit. Cele 10.000 de ore inseamna enorm daca vrei sa fii un pianist exceptional, de exemplu. Este practic imposibil sa practici pianul in acest interval, de unul singur. Trebuie sa fii inconjurat de o familie care sa te sprijine. Incepi sa canti inca din copilarie, deci ai tai te vor trimite la un profesor. Vor investi in educatia ta muzicala, vor plati profesorul, transportul, pianul.

Si trebuie sa ai o situatie materiala buna, pentru ca daca incepi la varsta adulta, aceste ore inseamna enorm. Daca trebuie sa te intretii si sa ai un job full time, cand vei mai avea timp sa exersezi cel putin 2 ore zilnic? Si asta pentru urmatorii 13 ani!

Daca locuiesti intr-un sat din India, s-ar putea sa nu stii toata viata ce este un pian.


Trupa Beatles era total necunoscuta inainte de a fi invitata, printr-o intamplare, sa cante in cateva cluburi de noapte din Hamburg. In Liverpool, orasul natal, faceau repetitii de o ora si la concerte cantau piesele cele mai bune. In Hamburg, au fost nevoiti sa cante 8 ore pe noapte, 7 zile pe saptamana. Intre 1960 - 1962 trupa a fost in Hamburg de 5 ori si au cantat live in 270 de seri. Dupa ce epuizau repertoriul propriu, erau nevoiti sa improvizeze. Efectiv trebuiau sa umple acele multe ore in care publicul dorea sa fie intretinut muzical. Oamenii nu ii cunosteau si nici nu ii interesa prea mult de trupa. Dar ei atunci, si-au facut mana. Au invatat sa coopereze in timp ce cantau live, sa gaseasca solutii impreuna, sa se coordoneze ca echipa, sa scoata acorduri noi, s-au perfectionat. Cand au inregistrat primul lor album de succes, in 1964, aveau deja 1200 de prestatii live la activ. Acest lucru este enorm. Majoritatea trupelor din zilele noastre nu au atatea spectacole in toata cariera.


Sa trecem acum la un alt preferat: Bill Gates. Ambitie, geniu si curaj sunt cuvintele care il descriu pe cel care a transformat Microsoft intr-o companie gigant. Dar care a fost parcursul sau?

Tatal lui Gates era un avocat de succes din Seattle iar mama sa a fost fiica unui bancher instarit. Se plictisea la scoala de stat, asa ca a fost trimis la o scoala privata. Printr-o circumstanta fericita, a intrat in contact cu un sistem de programare real-time, ca elev de clasa a 8 a, in 1968. A fost chiar la inceputurile IT-ului. Alte serii de intamplari decrise in carte, l-au facut pe Gates sa aiba mult peste 10.000 de ore de practica la calculator, chiar inainte de a parasi Harvard si a-si deschide propria companie. Cati tineri din lume au avut parte de aceste experiente? ”Daca ar fi 50 in toata lumea, as ramane de-a dreptul socat” spunea Bill Gates, care recunoaste ca a avut oportunitati exceptionale. Si ele l-au ajutat sa devina un om exceptional.


Sunt multe exemple de oameni sclipitori in carte, cu IQ-uri mai mari decat Einstein, dar care nu au atins succesul, sunt necunoscuti si nu au creat nimic remarcabil. Detalierea vietilor acelor oameni te face sa exclami in continuu ”incredibil!”, ”incredibil!” si sa vrei sa ii ajuti cumva, sa le intorci parcursul si sa ii faci exceptionali.


O alta idee sclipitoare adusa de Gladwell se refera la mostenirea culturala. ”Cine suntem” si ”de unde venim” sunt strans legate. Povestile accidentelor aviatice care aveau echipaj asiatic sunt detaliate in carte si sunt considerate a fi strans legate de cultura acestor oameni. Respectul fata de autoritate, pe care si eu l-am observat in Asia, atitudinea servila, dorinta de a nu face rau prin cuvintele folosite si imbracarea lor in nuante cat mai amabile sunt cateva caracteristici ale mostenirii culturale asiatice. Acestea se fac remarcate in toate activitatile profesionale si personale, iar in cazul legaturilor inter-culturale, comunicarea are mult de suferit. Un simplu lucru usor de comunicat de catre orice co-pilot catre pilotul comandant, cum este faptul ca nu dispun de suficient combustibil pentru o a doua aterizare, a fost imbracat in haine culturale mult prea pretentioase, lucru care a dus la o catastrofa aviatica.


De asemenea, sistemul asiatic de numarare este atat de transparent si usor de memorat de catre elevi, incat ei incep sa invete operatii complicate inca din clasele primare. Majoritatea sistemelor europene si americane de numarare sunt destul de complicate pentru copii (cuvine compuse diferit, 1-11, 2-12) si astfel ca programele noastre scolare de matematica sunt mult in urma celor asiatice. Aceasta poate fi una din explicatiile simple ale avansului pe care il au asiaticii in matematica.

Cultura orezului este inca o poveste care m-a fascinat si care arata predispozitia asiaticilor spre efort sustinut.

Daca in cazul cultivarii porumbului si graului, dispui de o perioada lunga de hibernare in care astepti pur si simplu recolta sa creasca, in cazul cultivarii orezului, tot sistemul este diferit. Munca pe un camp de orez este de 10-20 de ori mai solicitanta. Un cultivator din Asia munceste 3000 de ore intr-un an, pentru ca pamantul trebuie refolosit, reingrasat, udat, plivit, stand aplecat sub soarele dogoritor si fiind atent la cantitatea de apa folosita. Tot ce este prea mult sau prea putin afecteaza recolta. Iar dupa ce ai terminat prima serie, trebuie sa incepi pregatirea urmatoarei si tot asa.

Cultivatorul de orez din Asia este un antreprenor. El trebuie sa atraga alaturi de el toata familia, chiar si rudele, prietenii, sa ii convinga sa depuna efort sustinut, pentru ca orezul trebuie cules rapid. Antreprenorul trebuie sa fie foarte organizat si logic in actiuni, construind un sistem de irigatii sofisticat si fiind nivelat perfect.

Mai mult, acest antreprenor a avut de-a lungul istoriei, un grad foarte mare de autonomie. China si Japonia nu au incurajat un sistem feudal ca al Europei. Taranii europeni munceau pentru o plata infima. In Asia, indiferent de recolta, rata era una fixa si astfel ca, cu cat mai mult munceai, cu atat mai mult aveai. Iar ei s-au dezvoltat de-a lungul anilor in acest sistem, avand o cultura bazata pe munca.

Diferentele culturale sunt remarcate si in proverbele fiecarei tari. ”Daca nu este de la Dumnezeu, nu da roade” spune un proverb rusesc. In cultura acestora, esti invatat ca puterea se afla in exterior si ca oricat ai munci, tu nu vei fi niciodata propriul stapan.

La extrema cealalta se afla proverbele chinezesti care uimesc prin credinta ca doar un efort sustinut te va duce la rezultatul pe care il doresti.

Iar totul pleaca de aici. De la gandurile tale despre propria-ti putere si viata. ”Daca muncesti din greu, nici pamantul nu va fi lenes cu tine!”

Spor la lecturat!


Cartea, la reducere aici.


bottom of page